rupti


rupti
rùpti, rum̃pa, -o intr. Jn, DūnŽ 1. Kos51 darytis nelygios odos, su rauplių žymėmis ar raukšlėtam: Rumpa ranka, nedaili pasidaro J. Rum̃pa kūnas, tymais, rauplėmis sergant J. 2. darytis nelygios žievės, įgauti antaugų: Alksnių lapai rum̃pa Kv. Šitos kriaušės daugiausia rum̃pa, bet ir tai gardžios valgyti Žvr. 3. NdŽ darytis rupiam, stambiam, nesmulkiam. \ rupti; aprupti; nurupti; surupti; užrupti

Dictionary of the Lithuanian Language.

Look at other dictionaries:

  • rupti — rùpti vksm. Al̃ksnių lãpai rum̃pa …   Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas

  • rūpti — rū̃pti, sta, o intr. Gl, KŽ rūpėti: Tau parū̃po gaspadorystė, ir man rūpsta labai, kaip aš apsiversiu J …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • palisa — PALISÁ, palisez, vb. I. tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • rupt — RUPT2, Ă, rupţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. Făcut bucăţi, ciopârţit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ fig. Zdrobit, copleşit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărţit în două (sau în mai multe) părţi. ♦ fig. (Despre relaţii …   Dicționar Român

  • Architrenius — is a medieval allegorical and satirical poem in hexameters by Johannes de Hauvilla (also known as Johannes de Altavilla or Jean de Hauteville). The poet was born in about 1150 (perhaps at or near Rouen) and died after 1200, [Catholic… …   Wikipedia

  • Pair-et-Grandrupt — 48° 16′ 55″ N 7° 01′ 10″ E / 48.2819444444, 7.01944444444 …   Wikipédia en Français

  • abysse — [ abis ] n. m. • attesté 1890; lat. abyssus « abîme », du gr. abussos « sans fond » ♦ Géogr. Grande profondeur du relief sous marin, fosse sous marine. La topographie des abysses. Un abysse de 5 000 m. Fig. et littér. Abîme; couche profonde de la …   Encyclopédie Universelle

  • RHEGIUM — I. RHEGIUM extremum agri Brutii versus Occidentem oppid. cognomentô Iulium. Ptolem. Σκύλλαιον ἄκρον, Ρ῾ήγιον Ι᾿ούλιον, Λευκόπετρα ακρα. Vulgo nunc incolis, et elegantius loquentibus, Reggio dicitur. Mela adversô itinere incedens, l. 2. c. 4.… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • purtare — PURTÁRE, purtări, s.f. Acţiunea de a (se) purta şi rezultatul ei. 1. Transportare (pe umeri sau pe braţe). 2. Folosire, întrebuinţare. ♢ loc. adj. De purtare = (despre îmbrăcăminte sau încălţăminte) care se poartă în mod curent, de toate zilele,… …   Dicționar Român

  • purtat — PURTÁT1 s.n. 1. (pop.) Fel, mod de a se îmbrăca; port. 2. Utilizare, întrebuinţare. 3. Conduită, purtare, comportare. – v. purta. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PURTÁT2, Ă, purtaţi, te, adj., s.f. art …   Dicționar Român